MARIANA PAPARǍ – MATERIA CONVULSIVĂ – PICTURĂ – INSTALAȚIE – OBIECT

Complexul Muzeal Județean Neamț, Muzeul de Artă din Piatra – Neamț, oferă publicului iubitor de artă, expoziția de pictură – instalație – obiect semnată de pictorița Mariana Papară.
Absolventă a Universității de Artă și Design din Cluj- Napoca în 1978, artista a evoluat cu succes atât prin proiectele artistice personale cât și in cele didactice, ca profesoară de pictură la Liceul de Artă “Victor Brauner” din Piatra-Neamț.
În anul 2000 Mariana Papară se stabilește în Italia, la Torino, unde înființează prima galerie de artă românească, dedicându-și timpul creației și organizării unor expoziții importante.
Din 2006 artista este președintă a Asociației Artistice Internaționale”ARIPA”, în cadrul căreia promovează arta românească contemporană. Membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România și a Asociației Internaționale a Artiștilor
Profesioniști (AIAP), Mariana Papară a colaborat cu galerii și instituții culturale din Europa, valorificâdu-și opera în peste 20 de expoziții personale și peste 70 de participări la expoziții și simpozioane naționale și internaționale. Lucrările sale se află în colecții de stat și particulare în Europa, America, Asia. Artista este de asemenea prezentă cu lucrări în cele trei volume din Enciclopedia de Artă Italiană de la 1900- până astăzi, Catalogul General, Artiști până astăzi, 2013, 2014, 2015, 2016, 2017.

Expoziția “Materia Convulsivă” care cuprinde peste 120 de lucrări,  a avut vernisajul miercuri, 21 martie, ora 17 și a fost prezentată de criticii de artă Emil Nicolae și Lucian Strochi.
“În coordonatele cotidianului, dintotdeauna omul și-a dorit stabilitate și echilibru. Adică un cadru comod, controlat, unde să-și afirme dinamica existenței. O limitare acceptată (și acceptabilă), în lăuntrul căreia să poată experimenta cele mai sofisticate și mai originale proiecte. O suită de salturi mortale cu plasă de siguranță (”eu și materia moartă” a spus cineva, cândva, definind convenția). Orice abatere de la acest raport consacrat dintre starea fizică și starea mentală ori sufletească naște neliniști, angoase, psihoze. Așadar, o îndelungată exersare a supremației noastre asupra materiei ”supuse” ne determină să neglijăm capacitatea
acesteia de a reacționa. Și, mai ales, ne determină să nu luăm în seamă amprentarea ei cu ”urmele” pe care le asimilează din evoluția noastră orgolioasă (care, adesea, uită că de la materie am împrumutat punctele de sprijin: culorile și formele, armoniile și dizarmoniile, maleabilitatea și rigiditatea, lumina și întunericul etc.). Dar este privilegiul artistului să sesizeze feedback-ul, să restabilească dreptatea și să întoarcă materiei ceea ce-i aparține, plus dobânda în gesturi, imagini, semnificații… O face subiectiv, în limbaj propriu, în sistemul lui de referință, însă mereu elogios. S-ar putea spune că toată arta modernă este o reverență făcută materiei. Mariana Papară a perceput procesul descris mai sus în felul ei, identificând o mișcare convulsivă a materiei (cf. lat. convulsio, convulsionis), un mod de reacție autonom – nu neapărat de respingere, ci mai degrabă de acomodare / de colaborare prudentă – în timpul ”facerii” tabloului / obiectului artistic. De aici a rezultat o viziune (i-aș spune ”proiect” dacă termenul n-ar suna prea restrictiv, imperativ), element absolut obligatoriu pentru desfășurarea unui discurs convingător. Ceea ce conferă coerență lucrărilor din expoziție, oricum ar fi grupate ele din punct de vedere tematic.”
Emil Nicolae, scriitor, critic de arta

Mariana Papară este un pictor heraclitic, imprevizibil, mereu în căutarea noutăţii de expresie, dar, în egală măsură, un artist eleatic, rămânând fidel de decenii formulei de expresie care i-a adus consacrarea. Prin urmare avem ca rezultat vectorial o personalitate echilibrată, semn al celor aleşi. Căutările Marianei se îndreaptă spre izvoarele artei, spre începuturile creştinismului şi mai nou, spre arta egipteană, neschimbată fundamental de peste trei milenii. Materia convulsivă nu este una maladivă, ci, dimpotrivă, o materie vie, trezită la viaţă de penelul artistei. Prin urmare, apar denivelările aşa cum putem avea o hartă atârnată pe perete, dar şi una în relief, mai adevărată, cred. Pictura Marianei Papară oscilează între istorie şi mit, iar aliatul ei permanent este religiozitatea. Această iniţiere inversă (un poet vorbea de „calea negativă”) o fac să
se apropie tot mai mult de arta parietală, acolo unde arta se desparte pentru prima dată de om, supunându-i- se. Culorile se supun ochiului, mâinii şi sufletului artistei, dar materia îşi cere suav sau brutal, dreptul la o existenţă autonomă. Rezultă o artă care vibrează şi care ne obligă la o replică pe măsură.

Prof. dr. Lucian Strochi, critic de arta