Corul Bărbătesc de la FINTEUŞU MARE

Corul bărbătesc din Finteușu Mare a concertat pentru prima oară în județul Neamț, pe 19 noiembrie, în cadrul unui eveniment organizat de Asociația Culturală „Eu cred” Tașca, împreună cu Asociația R.A.D.A Piatra Neamț. Concertul din Neamț face parte dintr-un proiect intitulat „PUNȚI CULTURALE PESTE CARPAȚI MARAMUREȘ- NEAMȚ”.Corul susţine primul concert la 1 Decembrie 1918 în Somcuţa Mare, centrul Districtului Chioar, unde românii erau adunaţi cu mic cu mare, şi aşteptau cu înfrigurare să primească veşti de la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, unde trebuia să se ia hotărârea de făurire a României Mari. Când, în sfârşit, s-a anunţat consfinţirea Marii Uniri, din piepturile finteuşenilor conduşi de dirijorul Nistor Dragoş, au izbucnit acordurile cântecului, de-atâţia ani zăgăzuit, “Pe-al nostru steag e scris Unire”. Istoria satului va fi de acum înainte strâns legată de evoluţia acestei formaţii valoroase, care şi-a pus amprenta pe întreaga activitate desfăşurată aici. De-a lungul anilor, Corul din Finteuşu Mare s-a lansat într-o misiune artistică şi educaţională permanentă, aşezând în repertoriu lor cântece care vizau renaşterea şi menţinerea în conştiinţa poporului a dragostei de neam şi ţară. În repertoriu, la loc de cinste, se aflau cântecele: “Românul” de Ciprian Porumbescu, “Dorul Ardealului” de Aurel Popovici, “Răsunetul Ardealului” de Ion Vidu, “Marşul lui Tudor” de Aurel Popovici, “Pui de lei” de Ionel Brătianu, “Cisla“ de Ciprian Porumbescu, “Ceasul rău” de Izidor Vorobchievici, etc.
La orizont apar norii hido şi ai celui de-al război mondial, bărbaţii sunt încorporaţi şi duşi pe front, mulţi rămânând să-şi doarmă somnul de veciî în steple ruse, la Cotol Donului sau în Munţii Tatra. Partea de nord- vest a pământului transilvan este cedat Ungariei hortiste prin Dictatul de la Viena. Toate acestea au dus la încetarea activităţii corurilor din zonă, dar corul din Finteuş a făcut excepţie, mutându-şi activitatea în biserica unde autorităţile hortiste n-au intervenit cu brutalitate.
La sfârşitul anului 1944 satul este cuprins de mare tristeţe, învăţătorul şi dirijorul Nistor Dragoş trece în eternitate la vârsta de 54 de ani, Finteuşul şi Chioarul pierd pe unul din cei mai devotaţi şi dotaţi învăţători, se credea că odată cu dispariţia învăţătorului activitatea corală din Finteuş va înceta şi peste toate se va aşterne uitarea.
În 1945 pe catedra rămasă vacantă vine la Finteuş învaţătorul Gheorghe Pop, absolvent de şcoală normală în refugiu la Timişoara, unde şi-a hrănit sufletul la vestita mişcare corala bănăţeană, îndrăgostindu-se de nemuritoarele creaţii corale ale lui Ion Vidu. Bărbat cu o prestanţă şi eleganţă deosebită, dotat cu o voce extraordinară şi cu mare putere de muncă, transformă corul în cor mixt, pentru a putea pune în scenă creaţiile lui Vidu: “Resunet de la Crişana”, “Negruţa”, “Din şezătoare”.
În 7 februarie 1947 corul susţine concert la inaugurarea Căminului Cultural “Vasile Lucaciu” din Baia Mare, iar in 1950 este distins cu premiul I pe jud. Satu Mare.
În 1951, Gh Pop împreună cu un grup de iniţiativă intervin la oficialităţile timpului si încep construcţia unui edificiu care să adăpostească şcoala şi căminul cultural.
În 1953 are loc la Bucureşti “Festivalul Mondial al Tineretului şi Studentilor” iar cinstea de a reprezenta judeţul la această manifestare îi revine Corului din Finteuş.
Multiplele atribuţii pe care le primeşte învăţătorul Gh. Pop, l-au determinat să-l antreneze în actrivitatea dirijorală pe Roman Sadoveanu, cu care conduce corul în paralel.
Î n 8 aprilie 1978 vine în Maramureş poetul Adrian Păunescu pentru a selecta formaţiile artistice pentru emisiunea televizată, “Antena vă aparţine”. Ne ascultă şi la un moment dat spune că: toate cântecele sunt asemănătoare cu ale celorlalte formaţii şi că nu este interesant să asculte cântece slabe interpretate bine. În acel moment dirijorul dă tonul şi din piepturile noastre răsună “Treceţi batalioane române Carpaţii”. A fost momentul crucial al relansăriivechilor cântece patriotice pe posturile de radio şi televiziune care în scurt timp devin şlagăre naţionale, iar finteuşenii devin promotorii vechiului cântec patriotic în plan naţional.
Un punct de referinta îl constituie colaborarea cu Centrul Universitar din Timişoara care dăinuie din aprilie 1987 până în prezent.
Datorită calităţilor vocale si interpretative mulţi compozitori ne-au scris şi dedicat piese pentru interpretare: Gheorghe Dumitrescu, “Zimbrul Maramureşului”, Ioan D. Chirescu ”Românul în veci nu piere”, Liviu Borlan “Până când o inima mai bate”, “Forţa noastră”, “Dacii şi noi”, Constantin Arvinte,”Marea sărbătoare a patriei” şi “Pribeagul”, au mai scris pentru cor Mircea Neagu, Zaharia Popescu, Emil Gavriş.
În această perioadă corul a obţinut locul I la toate ediţiile Festivalului Naţional “Cântarea României” marile premii la festivalurile naţionale de gen .”Ciprian Porumbescu “ de la Suceava, “Ion Vidu” de la Lugoj, Dumitru Gh. Kiriac” de la Piteşti etc. În aceasta perioadă am realizat schimburi culturale cu formaţii din Italia, Ungaria, Polonia, Ucraina, Republica Moldova, Elveţia.
Din 30 noiembrie 2003, conducerea corului este preluată de prof. Andrei Dragoş care promovează proiectul “Cântec din sufletul neamului” concert coral în patru părţi şi conţinuturi, cântece patriotice, prelucrări din folclor, cântece religioase, şi colinde.
Din 2003 până în prezent, corul a susţinut concerte la Iaşi, Putna, Baia Mare, Borşa, Satu Mare, Oradea; Cluj Napoca, Bucureşti,Deva, Tg.Jiu, Turnu Severin, Timişoara, Urdari, Turceni, Tuşnad, etc.
Proiectul a fost promovat şi susţinut în concerte externe în comunităţile de români din Paris la Ambasadă şi la Catedrala Sfinţii Arhangheli “Mihail Gavril şi Rafail”, la Toulouse Franţa, la Milano şi Torino, în Arganda şi Alcala de Henares din Spania, în domul din Salzburg, la Cornaux şi Sion din Elveţia.